Arcivescovado per le Chiese Ortodosse di tradizione russa in Europa Occidentale (Patriarcato di Mosca)

Părintele profesor Georges Vasilievici Florovski (1893-1979), teolog proeminent al Ortodoxiei și istoric al gândirii creștine, lider ecumenic și interpret al literaturii rusești a murit în Princeton, New Jersey în al 86 an vieții sale pe 11 august 1979.

Născut în Odessa în 1893, părintele Florovski a beneficiat de o experiență rusească educațională vibrantă care și-a avut punctul maxim de înflorire spre sfârșitul secolului al XIX-lea producând mulți studenți serioși. Tatăl său a fost rectorul unei Academiei Teologice și protosul Catedralei cu hramul Schimbării la Față din Odessa. Mama sa, Claudia Popruzenco a fost fiica unui profesor de ebraică şi greacă. Prima lucrare academică a părintelui Florovski a fost articolul „Despre reflexul secreției salivare” fiind scrisă sub îndrumarea unui student de-a lui Pavlov. Articolul a fost publicat în engleză în 1917 în ultimul număr al Buletinului Imperial al Academiei de Științe.

În 1920 împreună cu părinții şi cu fratele Antonii, Părintele Florovski a părăsit Rusia şi s-a stabilit mai întâi în Sofia, Bulgaria lăsând în urmă pe fratele său Vasilli, un medic care a murit în 1924 şi sora sa Klaudia V. Florovski care a devenit ulterior profesor de Istoria Bisericii Universale la Universitatea din Odessa. În 1921 președintele Cehoslovaciei, Thomas Masaryk la invitat pe Părintele Florovski şi pe fratele său Antonii la Praga. Părintele Florovski a predat filosofia dreptului la universitatea din localitate. Antonii a devenit şi el mai târziu profesor la Universitatea din Praga.

În 1922 Georges Florovski s-a căsătorit cu Xenia Ivanovana Simonova şi s-au restabilit în Paris unde a devenit membru co-fondator al Institutului Teologic Saint Serge al Arhiepiscopiei Bisericilor Ortodoxe de Tradiție Rusă din Occident, predând ca şi profesor de Patrologie (1926-1948). În 1932 a fost hirotonit în cadrul Arhiepiscopiei de către Mitropolitul Evloghie Guéorguievski.

În 1948 a venit în Statele Unite ca profesor de teologie la Seminarul Teologic Sfântul Vladimir Crestwood New York din 1948 până în 1955 şi decan din 1955. Din 1954 până în 1965 a fost profesor  de Istoria Bisericii Universale la Harvard Divinity School şi în paralel (1962-1965) asociat al Departamentului de Studii Slavice (1955-1959) şi mai apoi profesor asociat de teologie la Școala Teologică  Elenă Sfânta Cruce.

„Deși timpul alocat predării părintelui Florovski la Departamentul de Studii Slavice [din Harvard] a fost sporadic, totuși el a avut o influență majoră pe plan intelectual în formarea unei generații de specialiști americani în istoria culturală rusă. Importanța lui în acest domeniu derivă nu din lecțiile obișnuite ci în special din timpul şi gândirea acordată „cercurilor” intime care s-au organizat periodic împrejurul lui în Cambridge printre cei care au citit Căile teologiei ruse [atunci o carte apărută numai în rusă], de multă vreme un fel de carte de subsol printre studenții serioși de istorie intelectuală rusă. Prin această carte ei au descoperit că părintele preda la Divinity School. În timpul unei perioade de incubare la Harvard, un anumit tip de gândire profund ortodoxă, Patrologia precum şi valorile antice şi cele de până în secolul al XX-lea au înflorit la departamentul de Istoria Bisericii Răsăritene. În întâlnirile avute în cadrul departamentul de Istoria Bisericii părintele vorbea cu multă claritate. În întâlnirile profesorale este ținut minte ca bifând pe genunchi energetic cataloage de matriculare a cărților pentru o mai mare mărire a Bibliotecii Harvard Andover!  În 1964 Părintele Florovski a fost ales directorul Institutului Ecumenic fondat de Papa Paul al IV-lea lângă Ierusalim.” A fost activ în Sinodului Național al Bisericilor, părintele Florovski a fost vice-președintele Sinodului Național al Bisericilor între 1954-1957.

După ce a părăsit Universitatea din Harvard, de acum profesorul Emeritus Florovski a predat din 1965 până în 1972 studii slavice la Universitatea din Princeton. Începe să predea aici din 1964 deținând poziția de lector aflat în vizită la catedra de patrologie de la Seminarul Teologic din Princeton din 1962 şi apoi intermitent după retragerea de la Universitate. Ultima lecție s-a ținut în semestrul de toamnă al anului academic 1978-1979 la „Princeton Theological Seminary.”

„Pe parcursul carierei sale părintelui Florovski i-au fost acordate doctorate onorifice de către St. Andrew’s University, Boston University, Notre Dame University, Princeton University,  Universitatea din Tesalonic, St. Vladimir’s Theological Seminary şi Yale University. A fost membru de onoare al Academiei din Atena, membru de onoare al Academiei de Arte şi Ştiinţe Americane, al Academiei Britanice şi membru al Frăției Sfântului Alban şi al Frăției Sfântului Serghei de Radonej.”

Părintele Florovski a personificat pe rusul bine educat şi bine cultivat al secolului al XX-lea. Mintea sa penetrantă a fost capabilă să cuprindă atât în detaliu cât şi în adâncime drama aflată în plin proces de dezvoltare a istoriei creștine atât estice cât şi vestice. El a fost un teolog, istoric bisericesc, cărturar patristic, filosof, slavist şi un scriitor de literatură comparată. „Părintele Florovski a fost constant în plăcerea sa de a citi romane în engleză, în parte sursa capacității sale extraordinare de a se exprima în limba engleză. Părintele era poliglot. Prefera engleza mai mult ca orice pentru expunerea generală şi pentru discursul teologic. Când a venit să slujească Departamentului de Studii Slavice de la Harvard s-a putut sesiza un fel de nemulțumire că nu şi-a ținut cursurile în rusă în special seminarele sale despre Dostoevski, Soloviov, Tolstoi şi alții. Era ca şi cum ei aparțineau unui secol clasic al limbii ruse şi unei civilizații pierdute în negura vremurilor. La fel cum un profesor de latină l-ar preda pe Cicero sau Horaţiu. Nu îndrăznea să lectureze în tonalitățile unei epoci care a dispărut pentru totdeauna.”

Influența părintelui Florovski asupra istoricilor bisericești contemporani şi a slaviștilor a fost amplă. Cel mai bun mulţi volum contemporan al istoriei creștine aduce un tribut special Părintelui Florovski. Jaroslav Pelikan de la Yale University, în secția bibliografică a primului său volum din Tradiţia Creştină: O Istorie a dezvoltării Doctrinei, scrie referitor la părintele Florovski reoferindu-se în special la cele două lucrări referitoare la Părinții Răsăriteni: „Aceste două cărți sunt elementare în interpretarea dogmelor creștine şi a celor Treimice” (p. 359 din Apariţia Tradiţei Catolice). George Huntston Williams, Hollis Professor Emeritus la Harvard Divinity School scria: „Fiu pios al unui preot al Bisericii Ortodoxe Ruse, părintele profesor Geroges Florovski – cu o carieră lungă implicată în dialogul ecumenic – este astăzi cel mai articulat, penetrant şi destoinic exponent al teologiei şi pietății ortodoxe în lumea academică [occidentală]. Este inovativ şi creativ în sensul de a fi mereu pregătit să restabilească adevărul mântuitor al Scripturii şi Tradiției în idiomul tânjirii noastre contemporane după transcendent.