Arhiepiscopia Bisericilor Ortodoxe de Tradiție rusă din Europa Occidentală numită și Arhiepiscopia Parohiilor de Tradiție Rusă din Europa de Vest este o eparhie cu sediul la Paris, formată din parohii de tradiție ortodoxă rusă, situată în Europa de Vest. Eparhia a luat naștere în anul 1921.
Arhiepiscopia este urmașa „Administrației temporare a parohiilor ruse din Europa de Vest” fondată de Sfântul Patriarh Tihon al Moscovei și încredințată Arhiepiscopului Evloghie (decrete din 8 aprilie 1921, nr. 423 & 424) cu acordul Sfântului Mitropolit Veniamin de Petrograd care până atunci exercita jurisdicția asupra instituțiilor religioase ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Europa de Vest (scrisoare din 21 iunie 1921), care a fost înlocuită ulterior cu un „Exarhat Ortodox Rus Temporar al Sfântului Tron Apostolic și Patriarhal al Constantinopolului în Europa Occidentală” deschis provizoriu de Patriarhul Ecumenic Fotios al II-lea.
Fiind privat de posibilitatea de a menține legături regulate și normale cu centrul său istoric (deoarece era subordonat unei puteri atee și antireligioase care declanșase o persecuție sângeroasă împotriva Bisericii și credincioșilor săi), acesta a decis să intre sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice, cu scopul de a păstra integritatea comunităților care i-au fost încredințate și de a le menține în comuniunea cu întreaga Biserică Ortodoxă, sub protecția Patriarhului Ecumenic, considerat primus inter pares (primul între egali) în cadrul Bisericii Ortodoxe (statut confirmat de Patriarhul Veniamin, prin scrisorile din 23 ianuarie 1937 și 22 decembrie 1939, precum și de Patriarhul Maxim, prin scrisoarea din 6 martie 1947).
Exarhatul a fost abolit de către Patriarhul Athenagoras (conform scrisorii din 22 noiembrie 1965). La Adunarea Generală Extraordinară din 16-18 februarie 1966 s-a constatat că natura „provizorie” a structurilor sale ecleziale nu mai avea niciun temei să existe, deoarece acestea au reunit membrii celei de-a treia (sau chiar, astăzi, a patra) generații, rezultate din emigrările ruse care s-au stabilit definitiv în țările lor adoptive, precum și un număr tot mai mare de ortodocși de origine occidentală.
După o scurtă perioadă de incertitudine, în urma desființării Exarhatului, Arhiepiscopia a fost reinstaurată de Patriarhia Ecumenică, devenind un organism eclezial unificat cu un statut special de autonomie internă (conform scrisorii Patriarhului Athenagoras din 22 ianuarie 1971).
Acest statut a fost confirmat și prelungit, iar titlul de Exarhat a fost restabilit de către Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice la data de 19 iunie 1999. Astfel, mențiunea „provizorie” a fost eliminată.
Arhiepiscopia a rămas sub autoritatea canonică a Patriarhiei Ecumenice până la data de 27 noiembrie 2018. La acea dată, Patriarhia Ecumenică a decis desființarea exarhatului și transferarea tuturor parohiilor sub jurisdicția mitropolitului Patriarhiei Ecumenice din fiecare dintre țările Europei de Vest.
Pe 23 februarie 2019 a avut loc o adunare generală extraordinară, unde s-a votat cu o majoritate de 93% în favoarea menținerii existenței și integrității Arhiepiscopiei. În septembrie 2019, a fost adresată Patriarhiei Moscovei o cerere de atașament canonic în conformitate cu speranțele Mitropolitului Evloghie, care scrisese în 1931 că „când vor fi restabilite condițiile normale de viață ale Bisericii Ortodoxe Ruse, vom reveni la situația anterioară…”. După ce Patriarhia Moscovei a acceptat această cerere, trecerea a fost implementată la data de 3 noiembrie 2019 prin acordarea scrisorii patriarhale și sinodale (Gramata Patriarhală) din partea Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei.
În prezent Arhiepiscopia este structură autonomă în componența Patriarhiei Moscovei.
Arcivescovado per le Chiese Ortodosse di tradizione russa in Europa Occidentale (Patriarcato di Mosca) 